Gheishele

Ayumi · Trimis: 15/08/2007 10:51 Titlul subiectului: Gheishele

Avand in vedere ca pe timpuri erau f faimoase m-am gandit sa pun ceva despre ele...

Gheiºele (芸者 geisha, însemnând "artist" sau "persoanã a artelor") sunt în acelaºi timp artiste ºi entertaineri în tradiþia japonezã. În regiunea Kansai termenii Geiko (芸妓), pentru gheiºã ºi Maiko (舞妓), pentru gheiºã ucenicã, au fost folosiþi încã de la Restaurarea Meiji. Gheiºele erau cumplit de cunoscute în secolul al XVIII-lea ºi în secolul al XIX-lea; ele mai existã ºi astãzi, cu toate cã numãrul lor este în permanentã scãdere.

Aparitie

Gheiºele au apãrut în istorie ca entertaineri de profesie; la început mulþi din aceºti entertaineri nu erau femei, ci bãrbaþi. În timp ce diferite tipuri de curtezani puneau accent pe plãcerile sexuale, gheiºele se specializau pe artele tradiþionale japoneze, muzicã, dans, ceremonia ceaiului, conversaþii cu bãrbaþii pe care îi întreþineau. Pe mãsurã ce îndemânarea artisticã a curtezanilor de rang înalt era în declin, cererea de artiºti-gheiºã (bãrbaþi sau femei) era în creºtere.

Gheiºele-bãrbaþi, cunoscuþi uneori sub numele "hōkan", au început sã decadã la rândul lor la sfârºitului secolului al XVIII-lea. În anul 1800 gheiºele-femei (numite atunci "onna geisha", adicã "femeie gheiºã") i-au depãºit ca numãr pe gheiºele-bãrbaþi, raportul fiind de trei la unu. Termenul "gheiºã" a ajuns treptat sã însemne doar iubită entertainer, aºa cum înseamnã ºi astãzi.

Formare

Conform tradiþiei, gheiºele îºi începeau instruirea la o vârstã foarte fragedã. Unele fete erau vândute la casele de gheiºe ("okiya") copii fiind, ºi începeau aproape repede studiul în distincte arte tradiþionale.

În momentul copilãriei, viitoarele gheiºe lucrau adeseori ca servitoare sau asistente ale unei gheiºe experimenatet din okiya, pentru ca dupã o vreme sã devinã ucenice (maiko). Prima etapã, cea de servitoare, se numeºte Shikomi. În aceastã perioadã, viitoarea gheiºã era însãrcinatã cu diferite treburi: curãþenia casei, primirea unor comisioane, etc. Totodatã, fata trebuia sã meargã ºi la ºcoalã pentru a se instrui.

Trecerea de la Shikomi la urmãtoarea etapã, Minarai, se face printr-un ritual numit Misedashi. Fata va deveni acum gheiºã ucenicã ºi trebuie sã-ºi gãseascã o "sorã mai mare" ("onesan"), adicã o gheiºã experimentatã care îi va deveni mentor ºi care o va prezenta tuturor clienþilor ei. Ritul Misedashi reprezintã debutul oricãrei gheiºe ºi de obicei este urmat de o micã petrecere.

În etapa Minarai, gheiºa ucenicã o va urma pe "sora ei mai mare", la toate casele de ceai ºi la toate localurile unde aceasta frecventeazã, pentru a observa ceea ce va necesită sã facã pe viitor. Dupã Misedashi, ea este membrã a comunitãþii de gheiºe, dar nu este pregãtitã îndeajuns pentru a începe sã întreþinã clienþi.

Uneori în timpul uceniciei, este de aºteptat ca maiko sã treacã prin ritualul "mizuage". Odatã aceasta însemna cã virginitatea fetei era licitatã ºi vândutã unui client, dar acum legea japonezã interzice acest lucru. Dupã mizuage, sau uneori dupã vârsta de 18 ani, coafura gheiºei este schimbatã pentru a dovedi tuturor cã fata a transformat acum o femeie maturã. Un alt rit de confirmare a maturitãþii este Erikae, ce are mai mult o valoare simbolicã. Gulerul chimonoului gheiºei, care pânã atunci era roºu este acum schimbat cu unul alb, pentru a arãta cã gheiºa nu mai este maiko, ci a devenit geiko.

San san kudo este numele unui alt ritual prin care gheiºa este legatã de un bãrbat, ce va fi numit "danna". Cei doi vor bea împreunã din trei cupe umplute cu sake, într-un ritual asemãnãtor cu misedashi. "Danna" devine patronul gheiºei ºi este obligat sã o suporte financiar în schimbul unei relaþii de lungã duratã cu ea.

Când o gheiºã se retrage din viaþa publicã organizeazã o ceremonie: Hiki-iwai. Aceastã ceremonie poate avea diverse semnificaþii: gheiºa poate ieºi pur ºi simplu din comunitatea de gheiºe, se poate retrage din cauza vârstei înaintate, se poate cãsãtori sau poate ajunge Okami-san. Okami-san înseamnã retragerea gheiºei, dar în urma cãreia ea devine stãpâna unei okiya.

Îmbrãcãminte
Gheiºele poartã mereu kimono. Gheiºele ucenice au kimonouri viu ºi divers colorate cu un obi (eºarfã care se leagã în jurul brâului) extravagant. Gheiºele mai experimentate poartã kimonouri cu stiluri, modele ºi culori mai sobre. Se spune cã o gheiºã niciodatã nu este vãzutã cu un kimono mai mult de o datã în timp ce cauzează divertisment. Kimonourile gheiºelor sunt decoltate la spate, pentru cã în lumea japonezã, ceafa ºi gâtul sunt utilizate în ritualul seducþiei bãrbaþilor.

Culorile ºi modelele kimonoului sunt, de asemenea, în funcþie de anotimp ºi de evenimentul la care participã. Iarna, de exemplu, gheiºa poate fi vãzutã purtând peste kimono un palton de lungimea trei-sferturi cãptuºit cu mãtase pictatã de mânã. kimonourile cãptuºite sunt purtate în timpul anotimpurilor mai friguoase, iar cele necãptuºite în timpul verii. Un kimono poate necesita de la doi la trei ani pentru a fi creat, pictat ºi brodat.

Gheiºele se încalþã cu sandale cu talpa extrem de înaltã, zori, îndată ce merg afarã, ºi poartã doar tabi (ºosete albe) înãuntru. Când vremea este ploiasã gheiºele se încalþã cu niºte saboþi de lemn, numiþi geta. Gheiºele ucenice au niºte saboþi speciali din lemn întunecat lãcuit, okobo.
_________________
Gheishele Gheishele