Impreuna putem evada----> Hiei story

Ai Enma

Eu si prietenamea am facut o poveste impreuna. Bine ea inca nu stie ca am posat-o aici, dar stati linistiti.

Cap I Baiatul misterios

Era intuneric... Singuratate si intuneric... Nimeni nu stia ca acel suflet care statea noaptea solitar suferea mai mult decat oricine. Ar fi vrut doar o singura data ca cineva sa ii fie aproape sa ii spuna ca o iubeste, ar fi vrut sa vada ca exista pe omenirea asta cineva caruia sa-i pese de ea, sa-i fie alaturi cand ii e greu, sa-i stearga lacrimile cand plange... Dar nimic din ce visa ea sau isi dorea nu se intampla... O chema Ichigo Crineea si avea 15 ani. Era o fata draguta, cu parul negru, pana la umeri, cu ochii la fel de innegriti precum noaptea ce o apasa, si cu o privire trista in care parca se rasfrangea toata viata ei. Tocmai se transferase la liceul Rindina din Tokio. Maine era prima zi a ei de scoala, dar ea isi dorea sa fie ultima din viata ei. Parintii sai murisera cand ea avea doar 5 ani. De atunci se mutase cu antrenoarea ei de patinaj artisitc Linda Masaya. Cat si-ar fi dorit ca maine, in acea zi atat de importanta pentru ea, sa-i fie alaturi parintii. Sa poata sa le spuna "mama" si "tata", sa poata sa-i stranga in brate inainte sa intre in liceu... Dar acest lucru era imposibil. Ea stia ca de acolo de sus cineva o priveste, ca erau ei, ca o vegheau... dar atunci de ce intreaga ei viata era mai amara decat moartea? Se intinse usor in patul rece. Obrazul sau fierbinte se cufunda in perna moale, in timp ce lacrimi care parca o usturau se prelingeau pe chipul sau alb ca spuma laptelui.
In camera totul era negru, intunecat. Se auzeau doar picaturile de ploaie care se loveau de geam, tulburand tacerea. Inchise ochii si se desprinse de toate gandurile... corpul ii deveni din ce in ce mai greu, pana cand intr-un final adormi.
A doua zi se imbraca in uniforma scolii pe care Linda o luase cand trimisese actele de transfer la liceu. Ii statea foarte bine, scotand in evidenta formele sale feminine foarte bine conturate, ochii negrii ca taciunele si parul ei mediu la fel de negru. Porni spre scoala cu sfiala, dar incerca cat de cat sa se imbarbateze... Ajunse in fata liceului. Intrand in curte, privea acum spre cladirea mare, inalta, care urma sa devina prezentul ei. Scoala era in forma literei "U", vopsita de curand cu o culoare gri, extraordinar de sobra. Acest lucru te lasa rece.
Se imbarbata si intrand in liceu, zari o femeie inalta, slabuta, cu ochii verzi si cu parul albastru. Avea o statura impunatoare, uneori fiind chiar infricosatoare:
- Tu esti noua eleva Ichigo Crineea? intreba femeia pe un ton rece.
- Da, ma numesc Ichigo Crineea si am venit sa ma inscriu in aceasta scoala, spuse cu glas sfios, nevrand sa inceapa sa vorbeasca întocmai femeii.
Aceasta o analiza din toate unghiurile, dadu usor din cap si spuse cu un ton un pic mai dulce:
- Bine ai venit. Ma numesc Zakuro Itamato. Sunt noua ta diriginta si profesoara de fizica. Urmeaza-ma. Te voi duce sa te prezint noii tale clase.
Diriginta inainta, iar Ichigo o urma. Strabatura culoarul lung de la intrare, apoi o luara la dreapta, unde urcara niste trepte. Ajungand la etajul 1, se oprira in dreptul primei clase, IX-B. Intra pe usa, isi observa colegii care majoritatea erau baieti si ramase putin uimita. Diriginta spusecu un glas rece si impunator care facea pe fiecare sa inghete:
- Va rog putina atentie aici!! Ea este noua voastra colega Ichigo Crineea.
- Bine ai venit!! Speram sa te simti bine aici!! spusera elevii in cor.
- Hai sa iti gasim un loc... Aaaa da, uite langa Hiei Jaganshi. spuse diriginta, aratand spre baiatul care asculta muzica la mp3-player.
Ichigo inainta sper el si se aseza. Nu stia de ce dar simtea ca ceva este cu acel baiat,dar nu isi imgina ce putea fii. Hiei isi scoase castile sii ii spuse cu un glas indiferent.
- Buna...
- Buna... raspunse fata bulversata.
Baiatul isi puse la loc castile si continua sa asculte muzica, fara a-i acorda vreo atentie.
Ichigo il ignora si ea.
- Bun... se auzi vocea rece a dirigintei. Deschideti cartile la pagina 15 si conspectati lectia, dupa care rezolvati problemele de la pagina 19. La sfarsitul orei vreau caietele.
Ichigo deschise cartea si caietul, incepand sa scrie. Se simtea ciudat printre atatia baieti...
- Trebuie sa fie un chin pentru noi, cateva fete, sa suportam atatia baieti, isi spuse ea in gand.
Fata isi continua treaba, iar la sfarsitul orei totul era gata. Ii dadu caietul dirigintei si iesi pe culoar, oprindu-se in fata unei ferestre. Era pauza, iar ea trebuia sa se imprieteneasca cu noii sai colegi.

Ichigo : Impreuna putem evada----> Hiei story Impreuna putem evada----> Hiei story

hiei:

_________________
Impreuna putem evada----> Hiei story Impreuna putem evada----> Hiei story

Ai Enma · Trimis: 08/09/2007 12:07 Titlul subiectului:

Capitolul II - In pauza dinaintea orei de chimie

Ichigo statu cateva clipe privind pe geam, apoi decise sa intre in clasa pentru a incerca sas e apropie mai mult de colegii sai.
Cand intra, întâia persoana care ii aparu in fata ochilor a fost Hiei. Il privi, iar in cateva secunde acesta disparu. Fata ramase blocata... cand privi in stanga, Hiei era in ultima banca, stand de vorba cu niste colegi. Incerca sa se linisteasca. Noii colegi ai lui Ichigo incepura sa se prezinte rand pe rand. Prima care se prezenta fuse Kikio, care ii spuse ca este sefa clasei si ca spera sa devina prietene bune. Aceasta o invita afara in curte, la umbra unui copac.
- Sper sa te simti bine aici, si sa nu te sfiesti ca sunt atatia baieti. Te vei obisnui cu asta. Apropo ce zodie esti? intreba Kikio curioasa sa afle cat mai multe despre noua ei prietena.
- Pai, sunt in zodia berbec, sunt nascuta pe 19 aprilie si am ascendent in sagetator. Dar tu? spuse Ichigo care nici nu banuia despre planurile lui Kikio.
- Tu esti mai bine. Eu sunt rac cu ascendent in pesti, dar nu asta conteaza. Voi doi va potriviti de perfectie!! striga Kikio sarind de bucurie, in timp ce ochii ei se transformara in mii de stelute rozalii.
Ichigo se uita la ea, in gandurile ei isi spunea " Fata asta ori vrea sa rada de mine, ori a innebunit de tot".
- Cum adica e perfect? Despre ce tot vorbesti acolo?? intreba Ichigo apoape enervandu-se din cauza lui Kikio.
- Aaaaaa!!! Tu nu sti si esti colega de banca cu el!! striga aprope sufocandu-se si respirand rapid. Tu nu stii ce zodie este Hiei!! striga si mai tare Kikio deja inrosindu-se la fata.
Ichigo incercand sa se stapaneasca sa nu tipe si ea o intreba din scurt.
- Ce zodie este? De ce faci asa mare caz? De unde sa stiu? E doar prima zi de scoala. De unde sa stiu? intreba pe un ton rece.
- Imi cer scuze daca te-am suparat. Hiei este cel mai tare baiat din toata galaxia, desi nimeni nu stie care sunt parintii lui, de unde vine... stim doar ca el este sagetator cu ascendent in berbec!! Voi doi va completati, unul pe altul!! striga si mai entuziasmata Kikio.
Ichigo se ridica usor de langa Kikio, si porni spre sala de curs. Se aseza in banca langa Hiei si nu mai scose nici un sunet, doar scufandandu-se in gandurile ei. " Ce naiba au toti cu mine? Deja incearca sa ma cupleze cu unu cu altu. Nimeni nu ma intelege prin ce trec. Toata lumea vrea sa fiu fata perfecta,dar simt ca deja suferinta m-a acoperit de tot" gandea ea, dar nu stia ca Hiei ii citise gandurile, si simti si el ca ceva nu este in regula cu fata asta si ca sigur nu este doar un simplu om...

Capitolul III - Ora de chimie
[/b]

Pauza se termina , fara sa se mai intample cine stie ce evenimete. Toti copiii erau inapoi in banci si isi repetau sarguinciosi lectia. Profesoara lor doamna Ashley Killian, era si ea nou venita, de doar cateva luni, dar toata lumea se ferea de ea, pentru ca era foarte exigenta si nimic nu o putea opri sa nu-ti treaca un 4 direct in catalog daca nu erai atent.
Profesoara intra in clasa, ii salute pe elevi si observa ca aveau o noua colega.
- Am observat ca aveti o noua colega. Te rog vino in fata clasei si prezinte-te, spuse profesoara, uitandu-se la ea.
Ichigo pasi incet spre doamna profesaora, care din cate auzise era o vipera. Se prezenta si spuse ca va incerca sa dea tot ce poate ca sa se ridice la standarele clasei. Profesoara fuse foarte multumita de raspunsul fetei, spunand intregii clase sa-i urmeze exemplul fetei.
- Pentru ca nu am mai facut demult asa ceva vreau sa va luati halatele pe voi si sa ma urmati pana in laboratorul de chimie. Astazi vom face niste experimente, pe nota.
Colegii lui Ichigo nu comentasera, din împotriva erau chiar fericiti ca vor putea sta cate trei in banca sa vorbeasca si sa faca experimente in acelasi timp. Ajunsi in laborator fiecare se grupasera, numai Hiei, Ichigo si Kikio nu aveau pereche. Profesoara ii luase pe cei trei si ii aseza in a doua banca, Ichigo in mijloc, Kikio in stanga si Hiei in dreapta ei.
Ora incepu fara incidente, deschisera la pagina 25 si incepura sa faca experimentele exact dupa instructiunile din manual. Nu era nici greu dar nici complicat. Hiei termina primul in 5 momente si deja luase si 10. Lumea il invidia dar nu aveau ce face. Kikio termina si ea, dar in loc sa ii iasa o substanta rosie ca sangele, ii iesise ceva rosiatic, dar primise si ea un 9. Numai Ichigo avea probleme, nu ii iesea culoarea.
- Off, ce ma fac? Se termina momentul acordat si tot n-am reusit!! spuse pe un ton pe care cine ar fii vazut-o iar fii plans de mila.
- Te ajut eu! Intai trebuia sa pui intai aluminiu cu sulf si dupa aia oxyd de calciu si apa. Tu ai pus invers.
- Ichigo urma instructiunile colegei ei de banca dar din gresala concentratia fuse prea mare si exploda. In intreaga clasa se articole un fum dens. Profesoara speriata deschise toate geamurile si usa ca sa se aeriseasca. Dupa ce fumu se duse cat de cat, Kikio aproape rase de Ichigo si Hiei. Ichigo ii sarise in brate si acesta incerca sa o dea jos. Cand isi dadu seama se rusina toata si spuse:
- Imi pare rau Hiei. Promit ca nu o sa se mai intample.
- Ma rog, spuse Hiei si se intoarse spre cartea lui citind in continuare.
- Ichigo se gandi “ Putea fii si mai rau!” dar numai gandindu-se si profesoara spuse.
- Ichigo vino imediat aici! striga profesoara nervoasa de incidental petrecut.
- Mult noroc, zise Kikio incercand sa zambeasca spre prietena ei care urma sa fie certata si pedepsita, dandu-i-se o nota usturatoare.
_________________
Impreuna putem evada----> Hiei story Impreuna putem evada----> Hiei story

Ai Enma · Trimis: 08/09/2007 12:08 Titlul subiectului:

Capitolul IV - Pedeapsa poate fi si bine primita

In camera totul era intunecat... ferestrele erau acoperite de draperii inchise la tentă pentru a nu lasa lumina calda a cuptorului nemarginit si orbitor sa patrunda in incapere.
In jur domnea linistea, o singura suflare exista intre cei patru pereti care parca ascundeau un suflet nefericit de celelalte rautati ale lumii.
Ichigo era intinsa in pat, cu privirea pierduta undeva, departe, cu obrajii rosii si cu ochii inlacrimati. Amintirile nefericite patrunsera din nou in mintea ei, in gandurile ei... parca pentru ea nu era facuta fericirea. De ce nu avea si ea un gram de noroc? De ce nu putea si ea sa simta putina caldura in sufletul ei rece? De ce nu avea si ea un gram de noroc? De ce nu putea si ea sa simta putina caldura in sufletul ei rece? De ce fiecare minut care trecea pentru ea nu avea nici un sens, ca si cum timpul ar sta in loc?
Amintirile ii alergau prin minte ca niste stafii. Deodata, suna telefonul. Fata se repezi sa raspunda:
- Alo...
- Alo! Ichigo? se auzi o voce de baiat.
- Da... Cine e? intreba fata uimita.
- Sunt eu, Hiei... Te-am sunat sa iti aduc aminte ca peste doua ore trebuie sa vii la scoala, pentru pedeapsa aia idioata data de profa' de chimie...
- A, da....
- Asta ca sa nu ma lasi pe mine singur sa fac curat in toata clasa, zise Hiei intrigat.
- Dar stai, Kikio se vine? spuse Ichigo.
Se auzi ton ocupat.
- Ce mod nepoliticos de a spune "la revedere"... zise fata enervata. Eh... sa incep sa ma pregatesc...

Capitolul V - Pedeapsa... O mica parte
din trecut

Ichigo ajunsese la scoala dupa doua ore. Era foarte frumoasa, imbracata intr-o rochita alba cu modele roz si mov si cu niste manusi inalte la fel de albe. Arata ca o printesa. Se intreba daca va veni si Kikio sau nu, si de ce a sunat-o Hiei sa se asigure ca va veni... Mai ales, de unde stia Hiei numarul ei de telefon.
- De fapt, ce m-ar mira? Hiei asta e "baiatul-minune", nu-i asa? Pana la urma el poate orice... Oricum, e un pic cam ciudat. Un pic mai mult chiar.
Linistita, urca acum scarile spre etajul doi, unde se afla cabinetul de chimie. Atmosfera din liceu era una apasatoare, nu stia de ce, dar nu se simtea in largul ei in acel loc... poate din cauza faptului ca era ceva nou, sau poate din cauza peretilor vopsiti cu un maro prea inchis si datorita ferestrelor aproximativ acoperite de jaluzele de întocmai inchise la culoare. Tristetea mai trecuse, ea nu mai era atat de nelinistita. Se gandea ca i-ar agață bine sa mai iasa, sa se mai distreze, sa-si ocupe timpul cu cate ceva, in felul acesta poate s-ar mai linisti, ar mai uita de necazuri. Gandindu-se la acestea, ajunse in fata clasei. Deasupra usii scria cu litere de tipar "Cabinetul de
CHIMIE
". Se gandi ca poate este profesoara inauntru, de aceea ciocani la usa.
- Da, intra! se auzi o voce de baiat.
- Asta trebuie sa fie Hiei... spuse Ichigo in gandul sau.
Fata intra in clasa inchizand usa dupa ea. In clasa se simti imediat mirosul deranjant de substante chimice, poate si de la accidentul petrecut in acea zi... Ferestrele din clasa erau de asemenea acoperite de draperii maro inchis, la fel ca pe coridor. In clasa era aproape semi-obscur... noroc cu soarele de afara care lumina parca din ce in ce mai mult pe zi ce trecea. Pe tabla murdara de creta erau inca scrise cateva formule chimice, iar panourile de pe pereti cu diferite formule si substante chimice erau atat de invechite, incat pareau ca in absolut orice clipa vor cadea. Printre cele trei randuri de banci se afla Hiei, care stergea praful de pe mese cu o carpa. Pe Ichigo o pufni rasul. Hiei era atat de caraghios facand curat, tocmai el, "cel mai elegant si cel mai curajos", "baiatul-minune"... Ichigo radea si mai tare, in hohote. Nu se mai putea opri.
Hiei o privea mirat, cu carpa in mana si cu o figura care parca motiva si mai mult rasul fetei:
- Ai terminat? intreba Hiei iritat, ridicand o spranceana.
- Ha-ha-ha... da... scuze... ha-ha-ha... imi pare rau, spuse Ichigo tinandu-se de burta. Pari atat de caraghios in postura asta...
- Extraordinar... de parca tu nu vei face acelasi lucru. Si in plus sunt aici numai din vina ta, datorita experimentului tau tampit, asa ca nu as mai rade daca as fi in locul tau.
- Cat de acru poti fi, spuse fata iritata.
- Eh, soarta... zise Hiei nepasator, intorcandu-i spatele si continuand sa stearga masa. Mai bine te-ai apuca si tu de treaba, caci profa' de chimie vrea ca maine sa vada totul luna, iar eu nu am de gand sa-mi petrec toata dupa-amiaza aici.
Ichigo lua o carpa de pe catedra si incepu sa stearga întâia banca, spunand intepata, printre dinti:
- Ma asteptam la mult mai multa delicatete din partea dumneavoastra, dom'le Hiei...
- Ete' na! Tipa Hiei enervat. Uite ca nu mai avem delicatete, s-a terminat. E vreo problema?
- Mai, dar nu trebuie sa tipi la mine! Pana la urma, nu esti buricul Pamantului!
- Aoleu, dar poate sunt! zise Hiei si mai enervat. N-ai de unde sa stii tu! Pana la urma, tu nu stii nimic despre mine, asa ca stai in banca ta!
- Nu stiu decat ca esti un copil prea rasfatat si prea plin de el!
- TACI!!! zbiera Hiei.
- Cum indraznesti sa tipi la mine?
- Cum indraznesti tu sa te iei de mine???
- Bine, nu mai scot un cuvant! spuse Ichigo suparata.
Fata se aseza pa scaun cu privirea in pamant. Nu mai spunea nimic, nu mai ridica fruntea. Hiei observa o lacrima pe obrazul ei.
- Hei, Ichigo... spuse el asezandu-se langa ea. Nu vroiam sa sune asa...
- Dar asa a sunat! zise fata oftand si plangand.
- Uite, imi cer scuze, raspunse Hiei ridicandu-i privirea. O sa-ti povestesc... Eu sunt venit din lumea spirituala sub acoperire... parintii mei, care de fapt nu sunt parintii mei adevarati, m-au gasit ranit pe iarba, iar parintii mei adevarati apartin Lumii de Apoi... nu ii cunosc pentru ca eu am fost aruncat de pe o stanca... si...
- Gata, nu mai spune daca iti face rau... zise Ichigo. E de ajuns... Imi pare rau ca m-am purtat asa si ca ti-am vorbit in acest fel.
- Uite... eu am venit aici pentru ca sa plec de langa ei... nu ne intelegem de nici un fel si... aici vreau sa-mi fac prieteni... iar tu ai fi ideala ca amica, zise baiatul abia putand vorbi.
- Normal, Hiei... poti sa ma consideri amica ta. Sunt langa tine, fii fara grija.
- Bine... atunci hai sa terminam treaba aici si apoi mergem la o plimbare, bine?
- Ok, raspunse Ichigo zambind.
Cei doi se grabira sa termine treaba cat mai repede, pentru a merge la o plimbare. Desi privirile li se intalneau de multe ori, nici unul nu mai scotea vreun sunet, dar fericirea se vedea pe chipul si pe zambetul lor.
Era oare inceputul unei noi relatii frumoase?
_________________
Impreuna putem evada----> Hiei story Impreuna putem evada----> Hiei story

Ai Enma · Trimis: 08/09/2007 12:10 Titlul subiectului:

Capitolul VI - Dezvaluirea puterii

Dupa ce terminara curatenia din laboratorul de chimie, iesira amandoi din scoala, si pornira la plimbare. Ichigo era fericita ca va ocupa timpul, dar niciodata nu se gandea ca va fi si Hiei cu ea. Ichigo isi spunea in gand: " Off, nu imi vine sa cred! Sunt in scoala asta numai de o zi si deja am luat si întâia pedeapsa, si acum stau si ma plimb cu "baiatul minune" al scolii, care este si colegul meu de banca! Acum ce mai urmeaza? sa am tăria de a controla apa din Rai?? ". Hiei nici nu se recunostea pe el. Adica sa suporte o pedeapsa in loc sa-i omoare pe toti profesorii si sa isi duca la indeplinire misiunea, pe care i-o dase lui, Koenma. " Uita-te la mine! In loc sa vad ce se intampla cu poarta dintre Societatea Umana si cea de Apoi, trebuie sa stau intr-o scoala, unde toata lumea ma enerveaza. Daca voia Koenma sa gaseasca fata trebuia sa-l trimita pe prostul ala de Kuwabara. Asta era misiunea perfecta pentru el! Dar in fine, imi place noaptea aici, mai ales pe faleza. Iar fata asta e ciudata, din cauza ei am luat pedeapsa, dar in afara de lucrul asta, ea are cele mai neobisnuite ganduri, la fel ca mine si simt ceva vigoare spirituala in ea, dar nu pot sa cred ca ea ar putea sa fie fata despre care imi vorbea Koenma."
In timp ce ei se gandeau la evenimentele care se petrecura in aceea zi, nici nu isi dadura seama ca deja se inserase si ajunsera in parc, unde era un apus minunat, iar lacul stralucea. Amandoi erau fascinati de aceasta priveliste...
- E asa de elegant nu as mai vrea sa plec niciodata de aici, spuse Ichigo, parca hipnotizata de atmosfera din parc. Vrand sa se aseze pe o banca din apropiere, zece stafii iesira din ascunzatoare. Ichigo se sperie, iar Hiei cu o viteza care o vazu din nou, ii aparu in fata ei aparand-o.
- Fugi, o sa am eu grija de creaturile astea! Ascunde-te! tipa Hiei care o impinse pe Ichigo in spate. Isi scoase sabia si incepu sa-i omoare unu cate unul.
Ichigo era deosebit de uimita de ceea ce vedea. Simtea ceva care striga in inauntrul ei si care ii poruncea sa iasa. Hiei se lupta cu o fantoma care era aprope de neinvins. Hiei spunea in gand: " Cum dracu s-a putut intampla asta?? Cum au permis cei din lumea de Apoi sa lase sa iasa asa fantome puternice. Doar le-am zis ca am primit o misiune importanta de la Koenma si trebuia sa ma duc in Mulțimea Umana. Si doar le-am zis ca ii omor daca gasesc o fantoma aproximativ sau la fel de puternica ca mine! " Ichigo inainta spre cele 3 fantome care veneau spre ea cu gandul de a omori-o. Hiei vazand ce facea Ichigo striga la ea:
- Esti nebuna?? O sa te omoare daca stai sa te uiti la ele. Ichigooo!!!!!! Trezeste-te! Nu sunt papusi, sunt adevarate!! Ichigo!!! striga ca un apucat Hiei, si o clipa de neatentie si fantoma cu care se lupta il zgarie la mana si pleca si ea spre fata. Hiei nu avea timp sa se duca sa o apere, si impactul fuse asa de mare incat il aruncase vreo 3 metri de unde statea.
Hiei se uita la ea, speriat. Ichigo se inalta cativa metri in aer iar din corpul ei o colorație albastra amestecata cu rosu, o cuprinzea, si numai ridicand mana fantomele erau despicate in mii de bucati. Ochii ei se facura obsidian iar parul lung si negru. " Deci ea este fata despre care mi-a povestit Koenma! Chiar e puternica. Numai ridicand mana spre dreapta si i-a omorat pe toti, dar totusi nu isi controleaza puterea demonica, cu puterea spirituala. Daca o antreneaza Genkai, sigur va deveni extrem de buna, poate chiar mai buna deca mine si echipa. " Ichigo incepu sa cada, iar Hiei o prinse.
- Esti bine? Ce s-a intamplat? intreba Ichigo sfarsita. Isi consumase toate puterile.
- Ai omorat toate fantomele! Esti incredibila! Dar trebuie sa inveti sa-ti controlezi puterile! Genkai te poate ajuta. spuse Hiei zambind spre fata. el in gand: " Ce naiba m-a apucat sa o felicit si sa-i spun ca e incredibila. Se vede ca nu prea imi prieste lumea umana! " zise Hiei si o ridica pe Ichigo in brate si se asezara pe banca.
- Sangerezi! E vina mea, daca stiam sa imi controlez puterea, fantoma aceea nu te-ar fii taiat. spuse Ichigo iar pe chipul ei alb ca de inger se prelinse o lacrima.
_________________
Impreuna putem evada----> Hiei story Impreuna putem evada----> Hiei story